Credință cât un grăunte de muștar!


Deschizi televizorul și te uiți la știri, ori pe telefon sau asculți la radio, vezi și auzi știri de tot felul, care mai de care gata să te impresioneze prin răul pe care uneori, omul îl poate produce sau înlesni, încât adesea te întrebi dacă el chiar este gloria Dumnezeului Celui Viu!
Te minunezi de câtă putere în a lucra neinteresantul, inutilul și iraționalul are uneori ființa umană! Și, totuși, dacă dai la o parte păcatele din om oare ce mai rămâne? Sau mai rămâne, oare, ceva?
Grea întrebare, complicate răspunsuri, cu siguranță! În mod cert, ceea ce dă frumusețe și profunzime omului este credința! Acea încredere nețărmurită în Tatăl ceresc, în promisiunile pe care El, cu fidelitate, le îndeplinește, în tot ceea ce ne ține, deci, legat de El și de lumea cerească. Credința este fundamentul vieții noastre, ceea ce susține căutările și aspirațiile noastre, dar și cea ce dă mare profunzime viețuirii noastre!Credem și suntem oameni! Credem, pentru că aceasta este calitatea fundamentală a omului și dincolo de orice definiție dată omului, cea mai frumoasă este aceea că omul este o ființă credincioasă! Tot ceea ce s-a creat frumos, bun și încântător în lume, tot ceea ce naște mirare și atrage, tot ceea ce ne fascinează din lucrul faptelor omului este rodul credinței.
Mai mult, chiar, tot ceea ce magnific în lume, tot ceea ce încântă și fascinează este rodul credinței. Este de ajuns să ne uităm în trecutul istoriei noastre, dar și în viețile noastre, în existența fiecăruia și să ne dăm seama că suntem numai atât cât credem, ceea ce credem se salvează în veșnicie, tot ceea ce este asociat credinței are viabilitate!
De altfel, minunile și vindecările făcute de Iisus Mântuitorul subliniază de fiecare dată acest lucru, credința este fundamentală în orice cerem și facem! Nimic rău nu-I rezistă, nimic superficial nu-I stă în cale, nimic urât nu se susține în calea ei!
Credința este lentila autentică prin care vedem lumea, pe noi și pe aproapele, așa cum suntem. Credința este coloana fundamentală a vieții noastre, iar în afara ei devenim pradă răului, întunericului și morții.
Credința este bucuria, tăria și lumina vieții noastre!
Să mergem pe calea credinței, să ne bucurăm de frumusețea vieții, să vedem frumusețea lumii noastre!


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

PETRECE-ȚI TIMPUL CU OAMENI CARE TE OBLIGĂ SĂ EVOLUEZI!

Timpul este darul de mare preț pe care, în această viață, Creatorul ni l-a oferit și constă în perioada mai întinsă sau mai scurtă pe care o petrecem pe pământ, pentru a învăța și a dărui iubirea, lumina și frumusețea Sa! Este adevărat, nu toți își știu rostul și cunosc valoarea darului!Asemenea unor orbi, risipesc pietrele prețioase constituite din fiecare clipă a vieții noastre, pe drumul ce duce spre veșnicie, aiurea, fără sens și fără a ști chiar! Pe acest fabulos, mirific și extraordinar drum, ne însoțesc oameni, mai buni sau mai răi. Cu siguranță, dacă suntem încercați într-ale vieții nu putem spune niciodată că nu învățăm ceva de la oricine! Dar, există totuși o problemă: oare nu ar trebui să ne petrecem timpul mai degrabă cu acei oameni care ne ajută pe calea înțelegerii? Nu cumva ne risipim între pietre de moară și printre morminte vii? Uneori, viața este prea scurtă să ți-o risipești cu oameni care nu te ajută să evoluezi, să-ți aprofundezi scopul vieții! Pentru că sunt o
Citiți mai multe

ÎNAINTE SĂ PORNEȘTI PE CALEA RĂZBUNĂRII, SAPĂ DOUA MORMINTE!

Imagine
Plină de înțelepciune, această butadă a lui Confucius, este o paradigmă mentală și existențială pentru unii din semenii noștri, al cărei rezultat îl putem vedea cu ușurință în contextul, subtextul și diferitele pretexte ale vieții social-politice contemporane, dominate de DORINȚA DE RĂZBUNARE ȘI REVANȘĂ, de parcă lentilele lui Monte Cristo ar fi singurele prin care putem vedea lumea! Răzbunarea descoperă celui ce se lasă prins în teribila-i captivitate, suferința de a nu putea ieși din cercul propriilor dorințe de mărire, de a nu accepta dinamismul și surprinzătoarele momente ale vieții, de a crede că inepuizabilul vieții poate fi înghețat în mărirea unei clipe trecute! Apoi, nu face decât să crească acea neagră escaladare a răului, care duce la distrugerea, atât a celui ce urăște, cât și a celui ce este urât. Tu, dacă te crezi bun și nedreptățit, urându-l pe celălalt, cel rău și nedrept, nu faci atunci decât să devii ca cel pe care-l urăști, deci, ca cel pe care vrei să-l distrugi!
Citiți mai multe

INIMA, RAȚIUNEA ȘI RAȚIUNEA INIMII!

Imagine
"Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște." De multe ori am fost puși în situația de a constata adevărul acestui adevăr, rostit de Blaise Pascal cu ceva vreme în urmă și care nu face decât să ne reamintească, în caz că uităm, că noi oamenii suntem ființe complexe și nimic din ceea ce pare a fi logic și rațional, nu este așa. Mai degrabă suntem ființe metaraționale, sau raționale contra oricărei rațiuni, căci numai prin intermediul paradoxului putem explica cel mai bine ceea ce nu suntem. INIMA ARE RAȚIUNI NUMAI DE EA ȘTIUTE, CARE ADESEA SUNT ÎN CONTRADICȚIE CU RAȚIUNEA, sau cu ceea ce pare a fi rațional sau rațiunea. Pentru delicatețea, complexitatea și profunzimea orientalului, INIMA ESTE SEDIUL SUFLETULUI, al părții afective și de aceea constatăm cu toții, adesea, că oricât de logice ar fi anumite alegeri și oricâte calcule raționale am face, optăm către ceea ce pare a nu avea nicio legătură cu aceasta. INIMA ESTE CEA CARE NE INFLUENȚEAZĂ DECISIV ALEGERILE, pe
Citiți mai multe