UN NOU ÎNCEPUT DE AN BISERICESC – NOI SPERANȚE ȘI VISURI!

Frumusețea începutului are acea bucurie și speranță specifică noului, fremătând de emoție, dar este și plină de dinamism, ce aduce aminte de minunea începuturilor.

La fiecare nou început suntem făuritori de istorie, ne aflăm înaintea marii porți a timpului ce ne deschide iar și iar uriașe posibilități de împlinire a destinului nostru.

1 septembrie este începutul noului an bisericesc, pentru că în Răsărit timpul are o naturalețe fermecătoare, iar acum este momentul hambarelor pline, când Marele Pictor ne înfățișează înaintea ochilor capodopere cromatice care ne bucură sufletele și ne încântă ochii!

Pentru noi creștinii, această bornă temporară ne reamintește de începutul propovăduirii publice a Mântuitorului, ce ne deschide de fiecare dată acel an plăcut Domnului. De asemenea, vechea tradiție iudaică  amintea de faptul că această limită temporară rememorează ziua opririi Arcei lui Noe pe Ararat, coborârea lui Moise cu Tablele Legii de pe Muntele Sinai, construirea Cortului mărturiei, sfințirea Templului lui Solomon și intrarea Marelui Arhiereu în Sfânta Sfintelor. Tot acum sărbătoarea corturilor ce debuta la începutul acestei luni amintea de peregrinarea timp de 40 de ani în deșert, după ieșirea din robia egipteană.

Un nou început, noi speranțe, multe vise, nenumărate posibilități de ctitorire a propriului destin, dar și moment de bilanț  a ceea ce a fost benefic sau nu în vechiul an recent încheiat. Este momentul în care trecem printr-o nouă poartă a timpului, deschizând zăgazurile milostivirii lui Dumnezeu, încercând să perfecționăm mai cu entuziasm ceea ce trebuie și să ne înnoim pentru a înlesni devenirea noastră.

Dar, dincolo de acestea este un moment în care trebuie să reaprofundăm rostul credinței în viața noastră, pentru că observăm cum orânduiri politice sau civilizații se năruiesc, cum vise se prăbușesc și ceea ce părea până mai ieri sigur, căzând asemenea unui castel de nisip. Singura ancoră tare sau fundament de nezdruncinat al timpului vieții noastre este și trebuie să fie credința! Cea care ne dă acea siguranță și tărie ca unui copil în brațele mamei sale și care ne conferă autenticul sens al vieții.  Altfel, rătăcim pe drumurile vieții, debusolați și fără nici-un fel de direcție, înstrăinați de propriul eu, de mărețul nostru destin și de bucuria clipei!

Un nou început, un nou an, noi posibilități de a trăi viața, de a merge mai în adâncul esenței timpului nostru și de a deveni după cum suntem chemați de Sus să fim! 

Începuturile sunt momente de nostalgie, de bilanț și de noi speranțe, momente de mic repaus pentru a ne reancora de rectitudinea parcursului nostru prin timp și spațiu în lumea plină de har a lui Dumnezeu.

Avem o viață de trăit, iar un nou an, ca o nouă treaptă, ne stă înainte, deci să pornim, cu credință, cu nădejde și cu dragoste, cu bucuria peregrinului care-L caută pe Dumnezeu în toate clipele și în toți pașii itinerariului său sfânt!

Ne așteaptă momente și bătălii decisive pentru gloria lui Dumnezeu și binele semenilor noștri, în care trebuie să reafirmăm principiile Evangheliei lui Hristos în contemporaneitate și să trăim cu la maximă intensitate comorile credinței noastre ortodoxe!

Domnul este cu noi și atunci oare cine poate fi împotriva noastră?