Întâlniri providențiale!

Adesea, de-a lungul vieții, mai ales atunci când nu ne așteptăm, ne oferă Dumnezeu posibilitatea unor întâlniri providențiale, care transformă, din temelii, istoria existenței noastre. Întâlniri esențiale care ne marchează viața, care ne arată spre ce se îndreaptă cursul istoriei și cum valurile prezentului descoperă înțelepciunea trecutului și tălăzuiesc malurile existenței noastre cu chemarea viitorului.

Oameni și evenimente, întâmplări și personaje vin uneori pentru a ne arăta cursul autentic al vieții, ceea ce trebuie să lăsăm și ceea ce trebuie să aprofundăm, pe unde să ajungem drept și ce ocolișuri să evităm.

Așa cum se întâmplă adesea în viață, marile întâlniri au în ele spontaneitatea clipei și greutatea esenței și se petrec acolo unde ne așteptăm prea puțin. Însetați de arșița zilei, obosiți de goliciunea vieții, poposim adesea în locuri, ori întâlnim oameni despre care nimic nu ar spune că sunt scări spre cer, deși Dumnezeu, știm, se descoperă în lucruri smerite, se ascunde în cele mari și se manifestă în toate! Misterioase căi, nebănuite alegeri și admirabile moduri de a pătrunde în sufletele noastre! Mereu surprinzător, neobosit căutător al nostru, însetat de a ne întâlni, Domnul bate toate drumurile vieții noastre, pe cele mari și pe cele mici, pe cele importante și pe cele mai umile, căutându-ne, stârnindu-ne curiozitatea și oferindu-Se pe Sine în miezul evenimentelor, în magia căutării și în tâlcul întâmplărilor.

De multe ori avem certitudinea timpului sau spațiului unde nu se întâmplă nimic și descoperim brusc că oameni și evenimente, povești și întâmplări devin scară a lui Iacob ce ne poartă din platitudinea plictisitoare a negăsirii de sine spre privilegiată întâlnire cu Cel ce este! Pe El de fapt îl căutăm, Îl regăsim, Îl intuim și-L întâlnim acolo unde ar părea, cel mai sigur, că nu este!

O astfel de surpriză a avut și samarineanca atunci când, la fântâna lui Iacob, în adâncimea apei, S-a oglindit scara lui Iacob, din nou, sub chipul real al Celui Ce pentru noi și pentru mântuirea noastră S-a făcut unul dintre noi. Pe El, pe Cel ce pururi iese întru întâlnirea noastră, L-a găsit acolo unde numai amintirea mai spunea ceva despre povestea unui vis cu Dumnezeu și a unei scări ce te poate duce la El.

Fiecare dintre noi purtăm în suflet memoria unor locuri, parfumul unor întâlniri, ori ne stăruie în urechi cuvintele Celui ce a vorbit cum nimeni, niciodată nu a mai făcut-o! Scara lui Iacob o căutăm în visele realității și o regăsim de fiecare dată, în oameni și evenimente, în povestirile și întâmplările vieții noastre, căci peste toate se oglindește Chipul strălucitor al Celui Înviat.

Fie că avem vas pentru apa cea vie, fie că suntem prizonieri ai surprizei și dăltuitori ai clipei, împietriți în  câte un prezent cu marginile mari ale trecutului, El Marele Fântânar, Iscusitul Pescar și Înțeleptul căutător al visătorilor de sens, ne caută și ne găsește, ne întâlnește și ne surprinde. Mirarea și surpriza, căutarea și încântarea sunt cheile potrivite ce deschid  porțile spre scara lui Iacob a vieții noastre. Și sigur, nu cerul majestuos al marilor întâmplări este acolo unde-L găsim pe El, ci firescul și obișnuitul vieții, aproapele și provocările cotidiene. Aici și acolo, în interior și în banalitatea istoriei, Cel ce stârnește mirare și provoacă admirație este prezent, viu și lucrător mai mult decât oricine altcineva.

Oare, nu v-ați gândit, astăzi, în aceste timpuri de pandemie a bolii și a fricii, de încercare și suferință, El unde ne dă întâlnire? Lipsește sau e prezent? Îl vedem sau e imposibil? Dacă am scutura praful de pe lentila cu care aprofundăm realitatea, L-am vedea în spitale, alături de cei bolnavi, aproape de numeroșii noștri semeni, aflați în suferință, singurătate și sărăcie, sub chipul orfanului și al văduvei, al celor prigoniți și nedreptățiți, ori în ochii luminoși ai copiilor ce în infernul războiului sirian oglindesc frumusețea și nevinovăția Unui Dumnezeu mai tare decât moartea și urâțenia pe care unii o provoacă!

Scări ale lui Iacob vom  găsi, prin urmare, în toate evenimentele, persoanele, întâmplările și provocările existenței noastre!

Să fim gata a-L recunoaște pe Domnul Cel înviat și a-i urma cuvântul și chemarea!