NUMAI AZI NE MANIFESTĂM IUBIREA? AZI IUBIM MAI MULT?

Mai ales astăzi, de Valentine’s Day, mulți vorbesc despre iubire, alții contestă această ”sărbătoare” spunând că nu are mai nimic spiritual în ea, fiind numai marketing menit să crească nesperat vânzările unor anumite produse, de sezon.
Bineînțeles, Sfântul Valentin, despre care se crede că ar fi fost martirizat, căci a cununat un păgân cu o creștină, în perioda de început a Creștinismului, nu a fost nicicând promotorul unor iubiri siropoase și  meteorice. Ori, sunt puțini și din cei ce cred că, până la urmă, în această lume zbuciumată, prea mult încărcată de neînțelegere, ură, răutate și întuneric, gândul la iubire face bine, are ceva taumaturgic și spiritual în el. Acestora, mă alătur și eu, fără a bagateliza nicidecum iubirea ca necesitate fundamentală, zilnică, a sufletului uman, căci dacă iubim programat, aceea nu mai este iubire.
Valentine’s Day trebuie numai să ne reamintească faptul că zilnic trebuie să iubim cu aceeași intensitate, să împărtășim iubire și să primim iubire, nu doar într-o zi, căci, vai ce ființe schimonosite și chinuite am fi dacă nu am putea iubi decât numai o singură zi pe an! Ar fi cu adevărat o viață de infern, falsă, fadă și fără rost! Iubirea este o necesitate cotidiană, fiindcă și noi și cei de lângă noi, cu toții, avem nevoie de iubire, tot timpul! Dacă rămâne să ne iubim numai o zi pe an sau să mărturisim cu palide surogate materiale dumnezeiescul sentiment al iubirii, suntem cei mai de plâns, căci ne mărturisim neputința de a iubi, ignoranța care ne ascunde cunoașterea, lumina și durerea ascunsă a sufletelor noastre!

Noi toți suntem creația lui Dumnezeu, care este iubire, astfel că purtăm în adâncul nostru, ca cea mai de preț comoară, iubirea. Suntem creați din iubire pentru iubire, suntem ființe iubitoare, avem nevoie să iubim și mai ales să fim apreciați, respectați și iubiți, altfel, în afara iubirii, omul se descompune, iar uneori, temporar, poate deveni chiar un monstru, care se usucă apoi și moare.

În această zi, indiferent cum ne poziționăm unii față de alții sau față de această simbolistică, trebuie să avem înaintea ochilor sufletelor noastre certitudinea că nevoia noastră fundamentală este aceea de a iubi și de a fi iubiți în fiecare zi, și nimic nu  merită mai multă atenție decât iubirea, nimic nu trebuie să ne împiedice să devenim ceea ce trebuie să fim și anume o poveste fabuloasă și magnifică  de iubire!

Să-i dăm iubirii ceea ce e al ei, adică viața noastră! Să iubim și să fim iubiți în fiecare zi, fără a uita că Cel ce ne iubește necondiționat și este mereu alături de noi, indiferent ce facem și prin tot ceea ce trecem, este Dumnezeu!

Să intrăm deci mereu, nu numai azi, în fabuloasa poveste a iubirii și a vieții noastre!

Și, în final, câteva versuri despre iubirea autentică:
"Lumină lină lini lumini,
Răsar din codri mari de crini,
…………………………..
Un răsărit ce nu se mai termină,
Lină lumină din lumină lină,
Cine te-așteaptă, te iubește,
Iubindu-te, nădăjduiește,
Că într-o zi lumină lină,
Vei răsări la noi deplină."