GÂNDURI DE ZIUA RÂSULUI ȘI A FERICIRII

Cu grație echidistantă, astăzi suntem anunțați că este ziua râsului și a fericirii, prilej îndeajuns de a ne bucura de încă o zi care proslăvește două stări umane de bine.

Râsul este un semn al bucuriei, în general, dacă excludem din definiția sa batjocura, ironia și toate conotațiile acestea distructive și inutile. A râde ține de firescu vieții, exprimând până la urmă sănătatea interioară, iar cel mai bine o fac copiii noștri, în inocența lor.

De regulă, oamenii foarte sobri, care nu râd din neputință, au cu siguranță o afecțiune care le chinuie existența sufletească și poate și trupească.

Râsul exprimă bucuria de a trăi, destinderea în fața miracolului și a perpetuei aventuri a vieții umane și arată sănătatea psihică.

Râsul măsoară puterea de a trece peste provocările vieții și simțul fin al înțelegerii realității, a poticnirilor inerente sau pur și simplu arată puterea de a transforma un obstacol în provocare.

Desigur, sunt și unii cârcotași care spun că Iisus nu ar fi râs niciodată, că ar fi fost pătruns de suferința umană, dar cred că este numai o perspectivă falsă, doloristă. Știm principiul patristic că a mântuit toate câte a asumat din ale noastre, prin urmare e imposibil să nu-și fi asumat și râsul.

Din evanghelii știm că uneori Domnul a  fost ironic, dar, în spiritul doloriștilor, am putea spune că doar pedagogic. Râsul este semnul normalității vieții noastre cotidiene.

Bineînțeles, nu trebuie să cădem în extrema de a spune că este normal să râzi tot timpul, tot o dereglare este și aceasta, dar păstrând dreapta măsura, nu putem să nu râdem sau chiar să fim ironici în unele situații.

Apoi, râsul este un semn al fericirii, deși aria lui este mult mai restrânsă decât cea a noțiunii de fericire, care în termeni laici, exprimă starea de bine, de bucurie, de împlinire, măcar temporară și parțială.

A fi fericit este deviza oricărui om normal, că știe și poate conștientiza acest lucru sau nu. Cu toții ne dorim să fim fericiți, să nu suferim, să nu fim prizonieri ai răului și ai tristeții, deși, cursul vieții ne arată că nu întotdeauna este așa.

A fi fericiți este chiar o datorie umană și cred că acest concept trebuie integrat celui referitor la mântuire. Dumnezeu nu ne-a creat să suferim, nu–I place suferința și nu o provoacă absolut niciodată, indiferent de ce ar spune unul sau altul din cei ce înțeleg deformat credința.

În viață, avem de înfruntat și suferințe, trebuie să le străbatem, cu certitudinea că Domnul ne susține și este alături de noi. Dar, avem datoria de a fi fericiți și de a împărtăși celor de  lângă, pe cât se poate, fericirea, căci suntem, nu-i așa, creați după chipul lui Dumnezeu, care este iubire și bucurie, de ce oare am fi noi altceva?

Astfel , de ziua râsului și a fericirii, vă urez tuturor celor ce citiți aceste rânduri să fiți fericiți și să râdeți ori de câte ori puteți, cu râsul tristețile învingând, căci doar suntem fii ai Învierii!