Sfinții Trei Ierarhi - modele de erudiție, de cultură și de misiune creștină

Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi de astăzi reprezintă o ocazie de a ne bucura de exemplul și mijlocirea acestor mari sfinți și învățători ai Bisericii noastre: Sfântul Ioan Gură de Aur, Grigore Teologul și Vasile cel Mare.

Toți trei reprezintă modele de erudiție, de cultură și teologie, de trăire a credinței creștine, de misionari profund angajați în propovăduirea principiilor Evangheliei lui Hristos, precum și de iluștri reprezentanți ai timpului lor.

Pilde de viață morală, de rugăciune și de filantropie, Sfinții Trei Ierarhi s-au remarcat mai cu seamă prin aprofundarea teologică ce a oferit Bisericii o clarificare a terminologiei teologice, necesară pentru ca învățătura de credință să fie bine înțeleasă, cu cât mai puține denaturări și derapaje în spațiul spiritualității.

Sărbătorirea împreună a celor trei mari sfinți ai Creștinătății a fost așezată de către Biserică pentru a împăca pe aceia care exaltau importanța unuia sau altuia dintre ei, în defavoarea celorlați și a evita crearea unei inutile ierarhii între ei. De asemenea, datorită impresionantului lor aport teologic, a uriașei profunzimi duhovnicești, sărbătoarea lor este și hramul tuturor facultăților de teologie ortodoxă din lumea ortodoxă românească. Astfel, cei Trei Sfinți Ierarhi sunt considerați ocrotitorii profesorilor și ai studenților din facultățile de teologie ortodoxă.

Fiecare dintre ei reprezintă momente de glorie a gândirii teologice, a culturii, a filantropiei și a spiritualității ecleziale, dar mai cu seamă un serios imbold pentru creștinii din toate timpurile de a trăi așa cum se cuvinte Evanghelia lui Hristos.

Toți trei au fost înțelepți, erudiți și mari Ierarhi ai lumii lor, mari misionari și buni cunoscători ai sufletului uman, deoarece erau și mari asceți.

Mesajul vieții și al activității lor este acesta: mai întâi trebuie aprofundată comuniunea cu Dumnezeu. Aceasta nu se poate face niciodată fără aproapele, ale cărui nevoi, provocări sau probleme avem datoria de a le împărtăși și ușura.

Teologia trebuie să răspundă tuturor nevoilor timpului în care Biserica se manifestă. Cultura este instrumentul necesar promovării cât mai eficace a învățăturii creștine și în măsura fidelității ei față de principiile Revelației ea este valoroasă și utilă vieții noastre.

Filantropia este o necesitate și o datorie pentru fiecare creștin, nefiind opțională și, de asemenea, este oportunitatea de a face autentică misiune și de a converti.

Societatea în care trăim, cu bunele și relele ei, trebuie transfigurată, purificată și înnoită astfel încât  ea să reflecte realitatea lumii cerești pe cât se poate.

Rugăciunea este o necesitate spirituală stringentă, fără de care nu putem să ne manifestăm pe deplin ca ființe umane, create de Dumnezeu. 

Toate acestea trebuie să le aprofundăm și noi în viața noastră și să nu uităm că înainte de toate trebuie să-L punem pe Dumnezeu în fruntea nevoilor, preocupărilor și valorilor vieții noastre!