BOTEZUL DOMNULUI –SĂRBĂTOARE A ÎNNOIRII VIEȚII

Una din cele mai vechi și mai pline de semnificații sărbători creștine, Botezul Domnului reprezintă un eveniment al credinței care ne descoperă prezența Sfintei Treimi, atunci și acum, în viața noastră, precum și faptul că Mântuitorul Hristos a sfințit, nu doar firea umană, ci întreaga creație.

El, Cel fără de păcat, a fost botezat de Sf.Ioan Botezătorul pentru a fi solidar cu noi, cu toate ale noastre și pentru a ne arăta nevoia botezului ca intrare în lucrarea de înnoire harică.

Mesajul acestei sărbători este că trebuie să ne înnoim viețile, că avem nevoie de înnoire atât noi, cât și lumea în care trăim, că trebuie să ne schimbăm și să vedem în viețile și în lumea noastră prezența lui Dumnezeu. Înnoirea vieții este cheia imortalității noastre, este mijlocul prin care putem să accedem în taina nemuririi, așa cum părinții deșertului au tot spus-o. Astăzi, aș dori să atrag atenția și asupra lumii ca spațiu al prezenței lui Dumnezeu, ca loc privilegiat al manifestării și descoperirii Sale. Citim, auzim și vedem cum adesea lumea noastră este grav afectată de diferite rele care o urâțesc și o deformează. De la catastrofe teribile, provocate de cutremure, incendii sau poluare, până la războaie și conflicte inutile.

Astăzi, mai mult decât oricând pericolul războaielor catastrofale, ori a dezastrelor ecologice par să ne amenințe cel mai  mult spațiul vieții noastre. De aceea, trebuie să nu uităm că lumea, creația lui Dumnezeu, este purtătoarea amprentei trecerii Fiului lui Dumnezeu Întrupat prin ea, este unicul spațiu al vieții și mântuirii noastre.

Degeaba, se iluzionează unii cu tot felul de vise ale călătoriilor pe alte planete și ale debutului unei alte vieți acolo, numai lumea noastră este unicul, absolut unicul spațiu al vieții și mântuirii noastre. Aici S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu și tot aici ne-am născut spre a–L cunoaște pe Dumnezeu și a lucra spre propria mântuire, în solidaritate unii cu alții.

De aceea, lumea are din această perspectivă o valoare incomensurabilă și avem datoria de a o păstra cât mai locuibilă, de a nu o agresa sau distruge, căci este creația lui Dumnezeu și orice act de impietate asupra creației se transmite Creatorului, și mai ales de a nu ne angrena în conflicte și războaie în numele a tot felul de cauze, în aparență una mai dreaptă decât alta.

Nimeni și nimic nu poate justifica omorârea semenilor noștri, distrugerea sau afectarea creației, ori suferințele ce se nasc de aici, asupra oamenilor și viețuitoarelor din această lume. Este o crimă contra vieții și un grav păcat, o ofensă adusă iubirii și bunătății milostive a lui Dumnezeu.

Prin urmare, Botezul Domnului este sărbătoarea care ne oferă posibilitatea de a medita puțin, atât la nevoia noastră de înnoire și de alungare a urii, răutății, întunericului și păcatului din sufletele noastre și a privi lumea în care trăim, creația lui Dumnezeu ca dar și spațiu al iubirii Lui pentru noi, precum și ca acea casă comună a umanității dăruită de Creator pe care avem datoria de a o proteja.