Bogăția sărăciei și sărăcia bogăției!

A fi bogat sau sărac reprezintă oare vreun avantaj sau vreun dezavantaj? Și, înaintea cui?

Evanghelia ne dă de multe ori răspunsul care în esență este același. Nu starea socială ne face mai buni sau mai răi, ci alegerile sufletești și faptele noastre. Nu orice om bogat este rău sau neinteresat de spiritualitate din start, cum nici a fi sărac nu este o virtute! De fapt, adevărata bogăție este acea a inimii, a bunătății și a solidarității.

Cu cât un om reflectă prin viața sa voia lui Dumnezeu și își ajută semenii, adică își manifestă iubirea față de El și de aproapele, cu atât este mai bun, cu atât este mai bogat în fapte bune și mai sărac în rele.

A fi bogat, nu este, așa cum am zis, un rău în sine, decât numai atunci când folosești bogăția doar pentru tine, când faci din ea un zid între tine și aproapele, când nu o folosești și pentru ceilalți și devine astfel un mormânt!

La fel și sărăcia, ea nu este o virtute decât numai de este liber asumată, ca în cazul monahilor, altfel este o plagă contra căreia toți trebuie să luptăm! Bunătatea sau răutatea sunt alegeri și fapte ale noastre! E ceea ce iese din inima noastră, dar prin stăpânire de sine, prin exersarea binelui, putem alege să iasă aproape numai bine! Important este să ajutăm, să fim alături de aproapele nostru, să iubim, să iubim mult și necondiționat! Aceasta este calea care duce spre cer, acesta este drumul înveșnicirii noastre!

Deși, din nefericire, sunt mulți care, întunecați de spinii urii, preocupați să-și facă publicitate pentru varii scopuri, în special politice, fac adesea binele, nu din punga lor, ci din a comunității și se laudă cu binele făcut!

Ori, sunt din aceia care, deși nu fac binele, se bat cu pumnii în piept că nu fac nici răul, uitând că în cele spirituale, nu poți fi neutru, ori faci binele, ori te cucerește răul!

Să iubim, să facem binele și să-i dăm inimii noastre puterea de a ne conduce spre ceea ce trebuie!