Luminarea răului cu binele – o datorie permanentă!

A vesti cât bine ne-a făcut n

ouă Domnul este o datorie de onoare, un fapt al normalității și o necesitate de viață cotidiană!

Când scapi de un rău, primul gând este să spui și altuia, nu pentru a te lăuda, ci pentru  a te elibera și pentru a-i arăta că este posibil. Este vorba despre o mărturie!

Câți oare nu scapă de un necaz și povestesc cum Domnul a lucrat miraculos în viața lor? Cu atât mai mult, atunci când norii negrii ai răului îți umbresc viața, a cere ajutorul lui Dumnezeu este cel dintâi gând.

Dar, problema răului este că deși Dumnezeu nu-l dorește, el a apărut din exercițiul libertății ființelor create, iar El, Stăpânul istoriei mari, știe întotdeauna să scoată binele, să facă să triumfe lumina și să învingă întunericul!

Mulți dintre semenii noștri sunt prinși în mrejele întunericului, fac rău crezând că slujesc binele, se comportă urmărindu-și numai propriul interes și uită de bine. Dar, Binele nu uită de ei niciodată și aceasta este speranța că oricât de păcătos ar fi cineva, totuși se poate întoarce, poate scăpa din sclavia răului și a întunericului.

Cei ce au conștiința că slujesc binele au datoria de a-și ajuta semenii întunecați de rău, de a lucra împreună cu Domnul la a face bine, a răspândi lumina, a aduce pace și a împărtăși încredere și speranță!

Societatea noastră are nevoie de multă încredere, de lumină și de speranță, de bunătate, de pace și de colaborare.

Singura care poate aduce toate acestea este credința, sunt oamenii care fac binele și care nu lasă ca lumea noastră să devină un infern!

Încrederea și speranța în bunătatea și lumina dumnezeiască să fie ceea ce ne călăuzește, pentru mai binele nostru și al celor de lângă noi!