LA 40 DE ANI, TIMPUL A DEVENIT MAI UȘOR CA O ADIERE DE VÂNT!

Timpul este un mare dar pe care ni l-a oferit Dumnezeu pentru a crea din viețile noastre câte o frumoasă poveste de dragoste, scrisă cu mâna Sa!
De fiecare dată când harul Lui se așterne pe aripa timpului, împingându-mă tot mai înainte, pe de o parte, mă uit în urmă și mă gândesc la ceea ce a fost, dar, mai ales, la atâția oameni, situații, evenimente și momente petrecute.
Pe de altă parte, mă gândesc la ceea ce va veni, cu speranța că totul va fi mai bine, cel mai bine, căci, Cel ce conduce totul este Cel ce a început totul, mereu surprinzător și imprevizibil!
La patru decenii de viață dăruite mie de Creator, gândul mă poartă, așa cum este și firesc, la acei oameni care mi-au marcat în mod decisiv parcursul vieții și care au știut, cu delicatețe și vigoare, cu atenție și pricepere, să îmi ofere bogata lor experiență și înțelepciune.
Au dăruit din ființa și timpul lor pentru a mă crește și a lua din flacăra vieții lor tot entuziasmul și dorința de a merge mai departe, întotdeauna, fără nicio poticneală! Iar, aici, mă gândesc la părinții mei și la Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, cărora le sunt recunoscător pentru tot ceea ce au făcut pentru mine, recunoștință care nu poate fi exprimată în cuvinte, deoarece, cu siguranță, ar fi prea puține.
Nu pot să nu îmi amintesc de perioada de început, de casa părintească și de dragostea de neegalat pe care numai o mamă o poate dărui, necondiționat, total și cu neepuizabilă iubire, pe care o simt și acum! Apoi, sunt cei cu care am parcurs împreună părți ale drumurilor vieții! Unii au ales alte căi, alții au plecat prea devreme, iar alții așteaptă să-și dăruiască strălucitoarea lumină a binelui și frumosului. Către ei privesc cu dragoste, cu bucurie și cu speranță, căci înainte-mi s-au deschis noi, misterioase și minunate căi.

Toate situațiile, evenimentele și, din nou, oamenii care îmi vin în minte, cu bune și cu rele, văzute prin lentila prezentului, am certitudinea că s-au constituit într-o uimitoare experiență de viață!

Și, totuși, omul rămâne un mister, cu extraordinara lui capacitate de încântare, de iubire sau de trădare, de solidaritate, de înălțare sau de cădere! Un mister, complicat și complex, dar, de la care voi avea mereu ceva nou de învățat!

Întotdeauna apar insondabile mistere umane, mereu puterea de minunare îmi este pusă la încercare, dar, dincolo de toate, toamna – acest cel mai inspirat pictor natural și impresionist din toate timpurile, mă face să sper că viața, indiferent de unduirile sale, este fabuloasă, teribilă, misterioasă și cel mai mare dar dumnezeiesc.
De aceea, viața trebuie trăită cu gândul la Dumnezeu, cu încântarea de a cunoaște și a învăța ceva nou de la fiecare clipă, cu bucuria de a urca pe scara ei precum soarele se înalță în zi și de a străluci cu frumusețea lunii în întuneric, de a împărtăși cu generozitate fericirea de a fi, de a iubi și de a fi om al vremii și al lumii noastre, căci, viața înseamnă bucuria de a exista pentru cei de lângă noi!
"Să nu lăsăm nicio zi să treacă fără să ne bucurăm de frumusețea ei! Să nu lăsăm nicio bucurie pentru "mai târziu". Se preface deseori în "niciodată", fiindcă nimeni și nimic nu este veșnic!"
La această aniversare sunt recunoscător Domnului, tuturor celor care cred în mine și vor continua să o facă, dar și celor ce nu au văzut în mine ceea ce se așteptau!
Tuturor, vă împărtășesc gândurile mele bune și frumoase!

Cu Domnul,  înainte, pe marea vieții, alături de toți cei care au investit în mine încrederea și speranța lor!