Iubirea vrăjmașilor – o necesitate de viață !

În viața de zi cu zi, este destul de greu să-ți iubești dușmanii sau pe cei ce-ți sunt antipatici. Este un efort mental și faptic extraordinar, căci, chiar și pe cei ce-ți plac și care-ți sunt aproape, adesea, este greu să-i iubești, însă, dacă vei reuși să o faci, vei fi cel mai împlinit.
Nu pentru că este un efort ce presupune ceva extraordinar, ci pentru că iubirea este exigentă, pentru că a iubi nu se rezumă la un simplu sentiment de simpatie, ori de prezență plăcută, ci presupune schimbare, bunăvoință, generozitate, dăruire și multe altele, ce în aparență par simple, dar în trăirea cotidiană sunt uluitoare, în transpunere și trăire.
Este, bineînțeles, ușor a spune că iubești pe cineva pe care-ți face plăcere să-l vezi, să-l simți, ori să relaționezi, dar să ne gândim la cineva care ne face rău sau ne-a făcut mult rău și atunci vom vedea că este un efort cotidian de a ierta și de a iubi!
Atunci când încetezi să ierți, încetezi să iubești și, prin urmare, încetezi să fii om autentic, să fii liber de orice limitare, de ură și de indiferență, de întuneric și de rău.
Cel mai ușor lucru este să faci rău, să urăști și să distrugi!
A iubi, a-ți iubi vrăjmașii, cere într-adevăr un uriaș efort de gândire, o metanoia autentică și perpetuă, o smerire și un efort de înțelegere și de adaptare important!
A-ți iubi aproapele reprezintă o nevoie de viață urgentă, iar a-ți iubi vrăjmașii, o necesitate profundă a sufletului, căci altfel sclavia urii, a răului și a întunericului, nu îți va da niciodată pace, nu te va lăsa să te bucuri de ceea ce înseamnă în mod autentic iubire, ci te va roade din interior, până la distrugere, mai întâi a păcii, iar apoi a frumuseții sufletești!
Știu, sunt mulți oameni ce ne fac rău, mulți antipatici chiar fără a ne face ceva, mulți care ne-au rănit intens, profund și sistematic, mulți fără nici-o remușcare pentru ceea ce au făcut sau continuă să facă, dar noi îi iubim pentru că Dumnezeu ne iubește mereu, buni sau răi și ne oferă modelul deplin al iubirii!
Nu ura, nu răzbunarea, nu indiferența, nu distrugerea aproapelui sunt dezideratele noastre, ci iubirea, iertarea și generozitatea!
E dificil, e dumnezeiesc de greu, dar e frumos, necesar și firesc a iubi, a dărui și a fi următori ai unui Dumnezeu ce nu contenește să iubească, să ierte și să dăruiască!

Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim cât bine nouă Domnul ne-a făcut, mereu!