Visăm singuri sau împreună?

"Un vis pe care-l visezi singur e doar un vis. Un vis pe care-l visăm împreună e o realitate." John Lennon

Trăim, sperăm, ne bucurăm și iubim și chiar în încercări, ori în provocări de tot felul, căci visul este cel care ne dă putere și curaj, purtându-ne aspirațiile prin asperitățile vieții, spre cerul înstelat al dorințelor noastre.
A visa este semn de umanitate profundă, este cel mai natural mod de a ne manifesta dinamismul vieții și de a interacționa cu speranțele noastre cele mai intense.
Iar, dacă ne amintim, Eva cu strălucirea și frumusețea ei a apărut din visul lui Adam, prin voința și sub acțiunea Creatorului, mărturisind până astăzi că marile povești de viață și de iubire se nasc numai din visuri mari, profunde și intense.
Visul este creator de viață, dătător de speranță și cel ce manifestă cel mai bine umanitatea noastră cu aspirații dumnezeiești. Iar aceasta o știu cel mai bine copiii, fiindcă în viața lor se întrepătrunde cel mai bine visul și viața, creând realitatea, autentica realitate.
Visăm, sperăm și iubim, trăim și aprofundăm umanitatea noastră în mod plenar! Visăm, iar valoarea visului este dată de împărtășirea și comuniunea pe care o creează.
Cu toții visăm visele noastre, dar adevărata putere o are numai visul în care pășim împreună, acel vis în care suntem protagoniști împreună, iar nu visători singuratici.
Visul fiecăruia dintre noi manifestă cel mai adesea aspirații, visele pe care le visăm împreună creează realitatea cotidiană, creează suportul vieții noastre, susține, nu doar nevoile noastre, ci și puterea de a merge mai departe.
Nici în vis, nici în suferință ori în bucurie, nu putem fi singuri, căci singurătatea creează numai iluzii, iar comuniunea și solidaritatea aduce puterea realității.
Singuri, ne găsim în ireal și în fantasmagoric, împreună, pășim în realitate, împărtășind iubire, bucurie, comuniune, plenitudinea vieții, care nu are niciun sens și nicio savoare în singurătate.
Să visăm nu e un lucru mare, dar să visăm împreună este un miracol, este minunea normalității de a fi împreună, de a crea împreună și de a ne manifesta ca oameni care trăiesc, speră, iubesc și se bucură!
Să visăm, să pășim deci în realitate!
Rămân, ÎNTOTDEAUNA, CU GÂNDUL LA DUMNEZEU!