Gânduri la Ziua Culturii Naționale

An de an, Ziua Culturii Naționale reprezintă pentru orice bun român un prilej deosebit de a ne aduce aminte, cu pietate și recunoștință, în primul rând, de Mihai Eminescu, scriitor, prozator, publicist și fin observator al realităților societății noastre, omul desăvârșit al culturii române, cel care și-a pus amprenta de neșters asupra expresiei și sensibilității poetice românești, constituind chintesența sufletului românesc.
Tot astăzi este o ocazie de a ne aduce aminte și de a conștientiza că, în viața cotidiană, cultura este aceea care ne luminează căutările, neliniștile și aspirațiile, chiar și credința noastră.
Pentru aceasta, avem obligația de a aprecia și de a susține actul de cultură, pornind de la simplul citit și ajungând până la redescoperirea bogăției tezaurului nostru de spiritualitate, cuprins în întreaga cultură românească.
Nu trebuie să uităm că Dumnezeu este Cel care a inspirat, nu doar Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, ci și tot ceea ce este frumos, bun, drept, adevărat și înțelept în întreaga cultură.
Avem nevoie de cultură, avem nevoie de cunoaștere, avem nevoie de educație, pentru că suntem ființe create cu setea infinitului în noi și, pentru aceasta, astăzi, 15 ianuarie, ne aducem aminte de Eminescu, de cultură și de faptul că în fiecare zi trebuie să aprofundăm acest nobil demers, fără a uita că fără cultură nu avem cum să pășim drept, nici pe pământ, nici spre cer!
Astăzi, mai mult decât oricând, urmând poetului nepereche, pot spune că am înțeles că un om poate avea totul, neavând nimic, și nimic, având totul, diferența o face cultura, a oferi, a fi!
Rămân, ÎNTOTDEAUNA CU GÂNDUL LA DUMNEZEU!