POTENȚA ȘI IMPOTENȚA POTENȚAȚILOR ULTIMILOR 20 DE ANI!

Puterea fascinează, seduce, dar și captivează și devorează pe cei nepregătiți pentru a o exercita.
În viața de zi cu zi vedem cu ușurință multe rămășițe ale puterii, mulți din aceia care au crezut că puterea este numai un bun personal, comod și lejer de stăpânit.
Dar, cum aproape niciodată socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, ceea ce au crezut unii că este un dar picat din cer și un instrument de satisfacere a mândriei și nevoilor personale s-a dovedit a fi o capcană teribilă, ce i-a sedus, i-a lăsat să creadă că nimeni și nimic nu-i mai poate despărți de magia puterii și, când se așteptau mai puțin, puterea i-a lăsat.
Potența celor uneori potenți s-a dovedit în timp impotență cronică, majoră și definitivă! Unii mai potenți ca alții s-au jucat cu puterea, mascându-și neputința cu alte potențe aparente, deși, despre aceasta, poate altă dată!
Impotenți cu ifose de potenți și-au trădat promisiunile și potența le-a devoalat impotența. Nu, nu fac aluzie la Dumas, nici la După douăzeci de ani, nici la Richelieu și Mazarin, ci la toți super potenții ce și-au etalat promisiunile, iluzoriile potențe, ascunzându-și grava impotență...desigur, politică, căci despre ea este vorba, lăsându-și alegătorii numai în preludiul promisiunilor! Vai și amar!
Și când te gândești, câtă forță emanau, atâția ani de teatru sau joc de glezne, că nici nu mai ai ce să crezi, că erau falși jucători sau slabi actori! Mulți din multe spații politice și culori au defilat la Târgoviște, uitând de lecția de la zidul fostei unități militare de la gară, ce a năruit visul altui fost super potent!
Poate credeți că exagerez? Sau că mă joc cu niște cuvinte! În mod cert, știu ce spun! Să vă dau câteva exemple, numai de la noi, arhicunoscute. Drum pe patru benzi spre București, ori spre Sinaia, marea stațiune Padina/Peștera, șosea de centură, ruinele Mitropoliei, pictura bisericii de la Curtea Domnească... și câte și mai câte, că ziceai că în curând Târgoviștea va bate Piteștiul și Ploieștiul!
Am mers cu promisiunile din potență în potență și-am ajuns la impotență! Păi, nu-ți vine să le spui, locul vostru aicea nu-i!?
Mergeți unde mai puteți pe alții să-i păcăliți și lăsați pe cei ce pot! Pe cei ce nu se umflă în pene și fac și-i recomandă ceea ce au făcut și talentul nevăzut!
Nu, nu mă gândesc la vorba aia cu unde ești tu, Țepeș Doamne!? ci la alta, mergeți acolo unde puteți să meditați și să vedeți pe cei ce fac ceea ce voi numai ați promis!
Fără ură, fără răzbunare, suntem fiii sau locuitorii acestor locuri și avem datoria de a lăsa urmașilor noștri ceva!
Cu puterea Celui Atotputernic să sperăm că se va face!
Între potența promisiunilor și impotența realizărilor este o mare prăpastie, pe care numai cei curajoși, sinceri și fideli o pot trece!
Prin urmare, dezvoltare, progres și potență, dar numai cu gând bun și inimă curată! Înainte, cu curaj!
ÎNTOTDEAUNA CU GÂNDUL LA DUMNEZEU!