DAR DIN DARUL IUBIRII CELEI NEÎMPUȚINATE - SF. IER. NICOLAE

Chip al blândeții și reflectare luminoasă a milostivirii lui Dumnezeu, Sfântul Ierarh Nicolae a intrat în mentalul popular ca cea mai apropiată imagine a generozității, bunătății și dărniciei, toate oferindu-ne ceva din sublimul prezenței Izvorului tuturor bunătăților în viețile noastre.
Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae bucură, deopotrivă, sufletele celor mari și a celor mici, căci ne oferă tuturor posibilitatea de a ne exersa cu dărnicie și generozitatea și iubirea față de semenii noștri, oferindu-le daruri, ca semne ale aprecierii față de ei.
De fapt, este o ocazie de a dărui, spărgând baierele inimilor noastre, iar darul nu este altceva decât un vehicul ce poartă către cei de lângă noi dragostea noastră, bunătatea și tandrețea pe care  împrejurările vieții cotidiene nu ne favorizează în a le exersa cotidian.
A dărui ne face ca Dumnezeu, Cel ce toate le dăruiește, ne aseamană cu El, Izvorul întregului bine, iar darurile materiale pe care le oferim devin pretext pentru a împărtăși iubire, speranță, lumină și bucurie. Adică, tot ceea ce lipsește lumii noastre, de care cu toții avem nevoie și care ar putea oferi vieților noastre ceva din balsamul și frumusețea serenității cerești.
Bogați sau săraci, bolnavi sau sănătoși, mai puțin buni sau buni, puternici sau slabi, cu toții avem ceva de oferit, pentru că dincolo de daruri este bunăvoința inimii noastre, iubirea - singura care poate schimba vieți, destine și lumea, liantul necesar civilizației noastre care poate îndepărta, într-o clipă, întunericul, disperarea și plumbul greu al indiferenței din orizontul existenței noastre.
Imaginați-vă ce schimbare fundamentală s-ar petrece în lume dacă am reuși să devenim mai buni, nu doar pentru o zi sau câteva, ci pentru mult mai multe, dacă am lăsa să aibă mereu întâietate iubirea – cea mai însemnată putere din lume, dacă am reuși să ne apreciem și să vedem că ceea ce ne leagă este mai important decât ceea ce ne desparte, că, cine știe cât încă mai stăm pe aici, înainte de a pleca Dincolo…dacă!
Lumea nu se poate schimba peste noapte, nici inimile noastre numai cu câte o zi de bunătate, dar voința noastră se poate transforma în așa fel încât să devenim, măcar treptat, cei ce adună și nu cei ce rispesc, cei care dăruiesc și nu cei ce numai strâng, cei ce iubesc și arată aceasta mereu!
Trăim într-un oraș și într-un județ cu nenumărate reverberații spirituale, culturale și istorice, imaginați-vă, ca într-un minunat vis de Sf. Nicolae, ce s-ar întâmpla dacă am contribui, cu toții, cu tot ce putem la maxima dezvoltare a acestor locuri și am uita de animozități, tensiuni sau traume, din anumite vremuri?
Ce am putea oferi istoriei, țării și semenilor noștri? Cum s-ar transforma locuri altădată de poveste, în povești frumoase ale solidarității, colaborării și prosperității!
Ne obligă trecutul, ne-o cere prezentul și strigă în inimile noastre viitorul. Ce moștenire și ce dar lăsăm celor ce vin după noi, cum ne vor pomeni pe noi atunci când vom fi fost demult istorie?
Cel mai frumos dar, din darurile Celui atotbogat în daruri, prin mijlocirea Sfântului Ierarh Nicolae este acesta: să uităm tot răul, să ne unim în a face binele, să dăruim, din adâncul inimilor noastre, acel bine și frumos care pot crea o lume care să fie cu adevărat sublima reflectare a iubirii Creatorului!
Daruri, iubire, solidaritate, colaborare, mai bine pentru noi toți!