Slăbănogii vieții și comunității noastre, "stăpânii" aniversari ai plaiurilor!

Între normalitate și derapaje, viața noastră își scrie istoria, iar noi ne trăim realitatea.

Slăbănogiți de neputințele istoriei sau prinși în capcana fluctuaților de conștiință, bolnavii vremurilor noastre sunt afectați de neputința de a fi, de a-și trăi prezentul propriei existențe și de a se comporta în firescul debordant al vieții. Slăbănogeala multora este dată de neputința de a vedea și de a trăi viața la înălțimea cuvenitei sale intensități, de a se crede domni și stăpâni ai clipei, ori de a împietri într-o formă simplă și superficială de înțelegere a vieții.

Deconectați de Viața Însăși, de nevoile simple și frumoase ale prezentului, slăbănogiții noștri de azi sunt bolnavi de iluzii, de putere și de fantasmagorii, create bolnăvicios de minți deconectate de la realitate. Suflete mici, corupte de putere și de neputința de a o înțelege ca o vocație și nu ca o cucerire, ca slujire și nu ca demnitate, sfârșesc în colbul drumurilor înfundate ale istoriei, bolnavi de ucigătorul narcisism și neînțelegând că viața e ceea ce li se întâmplă când sunt ocupați cu altceva mai puțin important. Semnul vindecării și al însănătoșirii este dat de capacitatea uluitoare de schimbare și de recunoaștere a greșelilor flagrante și îndestulătoare.

Unii sunt foști, stăpâni aniversari ai plaiurilor, alții sunt învinși la judecata istoriei, ori lăsați de izbeliște la masa diferitelor înțelegeri, ori chiar aparenți învingători ai momentului. Unii de azi sunt cei de ieri care doreau egalitate cu cei mari și trâmbițau pe toate căile dreptate și adevăr, corectitudine și incoruptibilitate, toate capcane ale prezentului lor de azi și sursă de slăbănogire pe termen scurt.

Orice te îndepărtează de real, de necesar, de simplitate și de frumusețea vieții, te slăbănogește, adică te aruncă la limita existenței, între viață și moarte, într-o veridică gaură neagră a istoriei, cel puțin personale. Ești prins în sala oglinzilor în care te multiplici nenumărabil și te confrunți cu eul tău mărit și devenit brusc legiune.

Aceasta este capcana oricărei puteri temporare ce te face să crezi că ai găsit sursa stabilității, a fericirii și ți se cuvine să fii acolo unde pe moment ești. Soluția ieșirii din universul limitat al oglinzilor este aceea a spargerii acestora, a smereniei, cum spun părinții deșertului și a venirii în fire cum ne spune istoria mântuirii. Să devii sau să redevii ceea ce trebuie să fii!

Slăbănogeala vieții este boala ce duce în mod cert la moarte dacă nu scapi din sclavia ei, dar poate fi și binecuvântata ocazie de a afla unde și cum ești, sau cum nu trebuie să fii, pentru a fi ceea ce vrea Creatorul de la tine.

Să fim ceea ce trebuie, cum și când trebuie!

Până data viitoare, la mulți ani!, tuturor slăbănogiților ce au nevoie să vadă unde sunt și mai ales să se îndrepte spre vindecare!