Postări

Viața este poveste și întâlnire!

Imagine
Cu bune și cu rele, cu bucurii sau greutăți, viața noastră este o poveste pe care o scriem cu pana minții noastre, mișcată de emoția inimii. De-a lungul acestui parcurs întâlnim oameni și traversăm evenimente, înfruntăm obstacole și biruim vremurile, dar ceea ce este cu adevărat important se constituie din atitudinea pe care o avem și din prezența celor cu care relaționăm. A ști să fii prezent în viața ta și în relație autentică cu cei de lângă este cheia vieții. Ceea ce ne marchează istoria este aceasta înlănțuire de prezențe și felul în care ne raportăm la ele. Astfel, frumusețea și demnitatea vieții sunt coloanele fundamentale ale existenței noastre, absolut necesare și doribile mereu. În această perspectivă, cu siguranță că apar adesea și întâlniri neesențiale, tentații nefolositoare și tâlhari ai bunului simț care fac totul pentru a exagera amănunte și lucruri nesemnificative, făcând din ele un pat procustian al interpretării propriei realități și o lentilă a adevărului (lor), dar

Între măști, vameși și farisei!

Imagine
Sinceritatea, autenticitatea și naturalețea vieții sunt, în mod cert, virtuți acceptate de aproape toate culturile lumii. Pentru că este cel mai frumos să vezi ființa umană manifestându-se drept și corect, adevărat și firesc, așa cum o florile câmpului cresc și ne bucură privirea. Din nefericire, viața cotidiană ne arată oameni care preferă să se manifeste ca la un carnaval al ipocriziei, cu măști de tot felul, mulți având atât de multe că te întrebi uneori care este până la urmă persona reală sau oare sub atâtea măști mai găsești ceva? Unii sunt asemenea unei păpuși matrioșka, dai la o parte una și găsești în ea alta și în aceea încă una și...tot așa!  Cei mai mulți își pun câte o mască peste caracter din interes, apoi din rușinea de a se manifesta cu ceea ce au, din dorința de a crede cei din jur că sunt altfel, pentru a-și ascunde defecte, ori din teama de a fi respinși sau din cine știe ce păcate nemărturisite sau răni ascunse. Cert este că își falsifică atât de mult viața că nici

POVEȘTI ADEVĂRATE CUM NUMAI LA TELEVIZOR MAI VEZI!

POVEȘTI ADEVĂRATE CUM NUMAI LA TELEVIZOR MAI VEZI! S-a eliberat de ipocrizie, de minciună și de înșelătorie și a hotărât să redevină om. A pus capăt unei vieți duplicitare și false, care era dominată de superficialitate și exclusiv de dorința câștigului. Și-a dat seama că mai importantă decât pofta lui de a acumula fără măsură și decât să-și hrănească orgoliul, denaturat de mărunțișuri cu ifose de esență, este viața trăită așa cum trebuie. Îți este extrem de cunoscut personajul, dar nu știi de unde să-l iei? Parcă este aproape de tine, unul din cunoscuții pe care-i vezi aproape zilnic, ori, stai! Parcă, puțin câte puțin te recunoști în personaj! Te dezamăgesc! Este vorba despre Zaheu, un vameș de acum aproape două milenii care atunci când a întâlnit privirea lui Iisus s-a vindecat de toate aceste boli ale sufletului care mai devreme ți se păreau cunoscute. Mic de statură, dar cu o poftă de câștig teribilă, unul dintre puternicii zilei lui, înșelător și mincinos, mândru, chiar arogant,

Samarineni pe drumul vieții – iubirea, singura bogăție ce sporește prin dăruire!

Mai repede sau mai încet, cu multe sau puține, cu bucurie sau cu îngrijorare, pe căile vieții mergem cu toții, cu acea dorință de a prinde esențialul existenței noastre, de a găsi ceea ce este important pentru viața noastră. Chiar dacă uneori ne împiedicăm de dorințe prea lumești, chiar de ne poticnim în alegeri deloc fundamentale, totuși, veșnicia este cea pe care o pândim în fiece dorință și-o urmărim în toată alergarea noastră. Nu mereu avem bună inspirație, nu mereu găsim calea cea mai dreaptă, dar spre ea curgem! Și, pe acest drum tumultuos și periculos al vieții noastre, suntem animați de ceea ce avem în suflete. Dorințele și visele, aspirațiile și speranțele noastre devin scări spre cerul înaltelor doriri. Pe mereu parcursul drum dintre Ierihonul dorințelor noastre cu iz prea pământesc și Ierusalimul năzuințelor cerești, adesea, tâlhari ai spiritului ne fură bucuriile și speranțele, lăsându-ne în sărăcia neputinței de a merge mai departe. Talent și hotărâre, cunoștințe, educație

Prietenii văzuți și Sfinții Îngeri - prietenii nevăzuți!

Imagine
  Prietenii văzuți și Sfinții Îngeri - prietenii nevăzuți! Este universală și profundă nevoia de prieteni! Cu ei împărtășim bucuriile dar și greutățile vieții, pășim cu încredere pe cale, simțim în mod concret că nu suntem singuri și mergem mereu mai departe. Cu toții cunoaștem ce înseamnă să ai un prieten, dar și ce înseamnă să nu ai, mai ales atunci când ai nevoie. Prietenul adevărat este o mângâiere de la Dumnezeu, o reflectare a luminii Sale și o permanentă încurajare. Că există și falși prieteni și prieteni cu jumătăți de măsură sau care se comportă neprietenește, este binecunoscut. Dar, există, dincolo de această tipologie și aceea a prietenilor permanent fideli, care nu te lasă niciodată, care pășesc mereu alături de tine, care fac totul pentru a te sprijini, care te iubesc necondiționat, care îți apreciază unicitatea și specificitatea și care nu te părăsesc. Probabil, vreți să știți unde-i găsiți sau dacă nu cumva glumesc! Nu, deloc, nu glumesc. Ei sunt reali, dar spre deosebi

SE VEDE PUTEREA MEREU ÎNVINGĂTOARE A TINERELOR GENERAȚII!

Imagine
Un eveniment public petrecut săptămâna aceasta m-a făcut să scriu câteva rânduri, impresionat fiind de extraordinara organizare, implicare și maturitate a tinerilor care au preluat frâiele unor instituții. Tinerețea este vârsta reală a lumii și vocația spre care suntem mereu chemați! Indiferent de vârsta trupului, cea a sufletului trebuie să fie mereu aceea a tânărului entuziast angajat în a birui provocările istoriei și a-și împlini propriul destin, chiar dacă unii puțin trecuți de vârsta maturității nu vor să înțeleagă și caută soluții să pună bețe în roate celor tineri! În discursul public, în ceea ce citim, vedem sau auzim cu ajutorul noilor mijloace de comunicare socială, adesea, din nefericire observăm repetată parcă până la saturație o concluzie cu aparențe înțelepte, dar falsă din temelii: noi v-am făcut ceea ce sunteți! Este parcă strigătul disperat al acelora îmbătrâniți în neputințele vieții și doborâți de vicisitudinile istoriei, care uită că trebuie să înțeleagă că timpul

Să fim soare în orice furtună!

Imagine
Clipă după clipă, fiecare înlănțuire a timpului cere cu mereu sporită putere, mărturisire și aprofundare, fiindcă pașii noștri sunt puși în mișcare pe ulița lui Cronos de acea dorință fabuloasă de a merge pe urmele Nazarineanului. Și o știm cu toții, nenumărați au fost, sunt, și vor mai fi aceia care -L vor mărturisi pe Cel Înviat, prin viața, faptele, suferințele sau biruințele lor, pentru că El este Evenimentul extraordinar al lumii, Singurul ce mișcă toate și Unica speranță a vieții. A mărturisi pe Cel ce este reprezintă un risc extrem, pentru că cel mai adesea vedem cum sigur dar repetat, tenebrele asaltează bunătatea sufletelor noastre, încercând să smulgă bucuria iubirii din pocalul inimii și să ne tragă pe tărâmul superficialității și în mocirla relativului. Adesea, este incredibil cât de multă energie întunecată consumă unii pentru a acoperi strălucirea luminii unor fapte puse în slujba aproapelui și numai din dorința superficială de a lăsa mândria să frângă tăria mărturiei înt