SCARA – METAFORĂ A DINAMISMULUI VIEȚII NOASTRE!

Una din cele mai pline de semnificații teme, misterioase și cu numeroase reverberații este cea a scării, adică a mijlocului prin care, de regulă, accedem pe paliere superioare ale vieții și ale înțelegerii noastre. Pe scară, de regulă urci mai întâi, iar urcușul înseamnă descoperire, înțelegere, dezvoltare și aprofundare. Sigur, există și posibilitatea, deloc neglijabilă, de a coborî, bineînțeles mai întâi în sens spiritual, fiindcă, în mod curent, clar, scara este și pentru a urca și pentru a coborî.

Metafora scării se referă la sensul adânc al vieții noastre și anume la acela de a urca mereu din înțeles în înțeles, din începuturi spre noi începuturi, in excelsis. Știu, drumurile nu sunt ușoare niciodată, de aceea au și rămas cuvintele per aspera ad astra, pentru că nimic din ceea ce este esențial, important și măreț nu se obține, fără trudă și fără sacrificiu.

Sf. Ioan Scărarul, vorbind despre scară, se referea la fundamentele vieții noastre spirituale pe care ne clădim viitorul, la ceea ce ne ajută să mergem întru înaltul cerului, cugetărilor și existenței noastre. Scara este perspectiva prin care trebuie să vedem viețile noastre, fie că urcăm, fie că am ajuns să coborâm și, desigur, important este că suntem în mișcare, că mergem, deoarece și de cădem, tot avem unde ne ridica și dacă ne ridicăm, tot este posibil să cădem.

Viața este ca o scară, existența ca un urcuș, eșecul ca o coborîre, totul într-un dinamism fabulos și tensionat, fascinant și dramatic. Mergem, urcăm, coborâm, iar urcăm, căci destinul nostru este acela de a merge, mereu înainte, mereu mai sus, mereu mai aproape de scopul vieții, mereu în mișcare.

Aici este secretul, să nu te oprești niciodată, să nu încetezi să speri, să nu te oprești din urcat, să nu-ți pui singur limite. Singura limită în urcare e să nu ai limită. Iar, în coborâre, atunci când te oprești, să reîncepi să urci. Aceasta este de fapt dinamica vieții spirituale și numai cel ce stă, care a împietrit într-o stare, este mort, dar nu definitiv, căci aici, în realitatea aceasta, învierea ține de naturalul istoriei.

Speranță, dinamism, scară, urcare, acesta este dansul vieții și nu poți fi nepăsător la el!