Să întâmpinăm cu admirație speranțele trecutului în așteptările prezentului, pentru a zidi certitudinile viitorului!

Când I.C. Brătianu a scris celebrele sale cuvinte”luminându-vă asupra a ceea ce a fost veți putea mai ușor vedea ceea ce ar trebui să fie”, cu siguranță, nu s-a gândit la sărbătoarea Întâmpinării Domnului, dar vorbele sale au în ele ceva profetic, deoarece marele om de stat avea în vedere valorizarea trecutului, aprecierea principiilor de viață ale înaintașilor și evidențierea profundei nevoi de fundamentare a viitorului.

La 40 de zile după Nașterea Sa, Domnul este adus la Templul din Ierusalim, conform prescripțiilor Legii mozaice, de către Sfânta Sa Maică. Dar, accentul sărbătorii nu pică pe aceasta, ci pe faptul că El este împlinirea Legii și a profeților, Cel Așteptat, Mântuitorul lumii, așa după cum Sfântul și Dreptul Simeon, în faimoasa lui rugăciune, va fi rostit. Întâlnirea lui cu Iisus Hristos este de fapt întâlnirea dintre lumea veche reprezentată de Legea mozaică și cea nouă, reprezentată de El, Mântuitorul lumii.

Între vechi și nou, între lumină și întuneric există o puternică tensiune, un conflict din care lumina și noul ies mereu biruitori. Dar vechiul nu înseamnă niciodată trecutul glorios și așteptarea înfăptuirii binelui, de aceea, întâlnirea dintre cele două Testamente, prin Iisus și Dreptul Simeon, reprezintă continuitate, aprofundare, înălțare și împlinire. Aici, Vechiul Testament se împlinește în cel Nou, iar cel Nou este anunțat în cel Vechi.

Probabil că, din adâncul sufletului său, lui I.C. Brătianu, bine educat creștinește, îi venea această perspectivă care este valabilă și astăzi și anume: nimic nou nu poate rezista fără fundamentele celor vechi, nicio înnoire nu se poate realiza fără coloanele puternice ale valorilor celor de dinaintea noastră și nimeni nu poate avea un bun, statornic, frumos și așteptat viitor fără valorizarea trecutului așa cum se cuvine.

Astăzi, mai mult decât oricând, avem nevoie de a ne cunoaște cât mai bine trecutul, de a utiliza întreaga sa înțelepciune și de a merge mai departe deschizând noi drumuri în viitor. Iar, aici, credința, educația, familia și școala sunt foarte importante, deoarece ne oferă pilonii pe care construim viitorul, astfel încât el să fie echitabil, firesc și frumos, pentru toți.

Pe lupta și osârdia Brătienilor s-a construit o țară, pe credința ce i-a animat și noi putem găsi inspirație să contribuim la viitorul acestei țări.

Să întâmpinăm cu admirație speranțele trecutului în așteptările prezentului, pentru a zidi certitudinile viitorului!

Rămân, întotdeauna, cu gândul la Dumnezeu!