Nevoia de dezvoltare, înnoire și schimbare!

În aceste zile, când mai toți fac calcule, se repoziționează, cântăresc, așteaptă sau se încrâncenează, dincolo de jocurile de moment, reafirm, cu tărie, nevoia urgentă de dezvoltare a județului nostru.
Ne situăm între spații de mare și rapidă dezvoltare și, de aceea, a stagna sau chiar a regresa este o crimă pentru noi, pentru urmașii noștri și pentru gloria acestor locuri.
Dincolo de orice ambiție, dorința de revanșă, calcule mârșave sau înțepenire în status quo-ul actual, cu toții trebuie să vedem că dezvoltarea economică a județului nostru este cerința acestor vremuri, este datoria pe care o avem de îndeplinit și misiunea la care  suntem chemați.
Multe, probabil, or fi bune și folositoare, mai cu seamă pentru unii, dar stabilitatea economică și prosperitatea nu le putem avea fără proiecte ambițioase ce presupun coalizare, cooperare și solidarizare.
Din acest motiv, nevoia de înnoire acolo unde vechiul, stagnarea și retrogradul s-au înstăpânit este necesară, este o condiție sine qua non a mai binelui pentru noi toți.
Cheia spre o dezvoltare amplă și durabilă este înnoirea și schimbarea! Dacă plimbăm aceleași măști, aceleași fețe triste și gata de feroce aventuri, nu vom putea progresa, ci vom rămâne veșnic în blestemul rolurilor caragialiene, blocați în nefericita gură de Târgoviște!
Poate unii nu înțeleg, poate alții înțeleg aiurea toate aceste cuvinte care vin din disperarea de a vedea nimicul și dezordinea cum stăpânesc, de a vedea că nimic mare nu se întâmplă în aceste locuri, exceptând perspectiva spirituală și religioasă!
Sfânta Scriptură spune că există un timp propice pentru orice, un kairos, un timp al bunăvoinței providențiale a Creatorului la care trebuie să cuplăm efortul nostru.
Eu cred că avem înainte un kairos pe care nu trebuie să-l neglijăm, pentru că vom fi vinovați față de urmașii noștri, față de contemporani și față de frumoasa istorie și oamenii mari pe care i-a avut aceste locuri!
Cine vede și crede că nu mai poate, cui i se spune că și-a dat măsura maximă dincolo de care nu mai merge, este bine să se apuce, eventual, de memorii sau de întreprinderi cu tentă economică și să lase ca normalitatea, firescul și necesarul vieții să-și urmeze calea.

Timpul a venit, energiile providențiale creatoare lucrează, vreme este a lucra Domnului!
Să mergem deci! Cu Dumnezeu înainte!