La început de Nou An Bisericesc – IUBIREA, singura mare datorie!
1 septembrie reprezintă în tradiția liturgică răsăriteană începutul Noului An Bisericesc, amintind de începutul misiunii publice a Mântuitorului Hristos și deci de începutul mântuirii noastre, iar în tradiția veche, orientală, este legat de amintirea creării lumii însăși.
Spre deosebire de anul nou civil sau laic, anul nou bisericesc are profunde reverberații spirituale care ne orientează spre sensul adânc al vieții noastre.
Începutul reprezintă întotdeauna o perioadă de mari speranțe, de vise și de dorința de autodepășire și mai ales aprofundare spirituală!
În această zi, a unui iarăși nou început, Biserica a rânduit să se citească, la Sfânta Liturghie, Pilda datornicului nemilostiv, care ne dezvăluie că singura și marea datorie a vieții noastre este iubirea, care se manifestă cel mai adesea sub forma iertării.
A iubi și a ierta, ține de firescul existenței, fiindcă este, în primul rând, o manifestare de libertate pentru noi. Căci, dacă nu iertăm rămânem sclavi ai urii, ai răutății și ai neputinței, până la urmă, împietrindu-ne spiritual și îmbolnăvindu-ne, inclusiv, trupește.
A ierta, ne aseamănă cu marii regi, deoarece oferim bunăvoință și milostivire, cu generozitatea conștiinței inepuizabilului!
A ierta, ne arată, cu adevărat, fii ai lui Dumnezeu, care, nu din vreun interes, mai important sau mai mic, ori din vreun calcul, chiar spiritual, ci din conștiința de fii ai lui Dumnezeu, facem aceasta!
Să iubim, să iertăm și să mergem înainte cu Dumnezeu, neuitând niciodată a face binele!
Spre deosebire de anul nou civil sau laic, anul nou bisericesc are profunde reverberații spirituale care ne orientează spre sensul adânc al vieții noastre.
Începutul reprezintă întotdeauna o perioadă de mari speranțe, de vise și de dorința de autodepășire și mai ales aprofundare spirituală!
În această zi, a unui iarăși nou început, Biserica a rânduit să se citească, la Sfânta Liturghie, Pilda datornicului nemilostiv, care ne dezvăluie că singura și marea datorie a vieții noastre este iubirea, care se manifestă cel mai adesea sub forma iertării.
A iubi și a ierta, ține de firescul existenței, fiindcă este, în primul rând, o manifestare de libertate pentru noi. Căci, dacă nu iertăm rămânem sclavi ai urii, ai răutății și ai neputinței, până la urmă, împietrindu-ne spiritual și îmbolnăvindu-ne, inclusiv, trupește.
A ierta, ne aseamănă cu marii regi, deoarece oferim bunăvoință și milostivire, cu generozitatea conștiinței inepuizabilului!
A ierta, ne arată, cu adevărat, fii ai lui Dumnezeu, care, nu din vreun interes, mai important sau mai mic, ori din vreun calcul, chiar spiritual, ci din conștiința de fii ai lui Dumnezeu, facem aceasta!
Să iubim, să iertăm și să mergem înainte cu Dumnezeu, neuitând niciodată a face binele!
Comentarii
Trimiteți un comentariu