ÎNTRE NOI SĂ NU MAI FIE DECÂT FLORI ȘI OMENIE!

Mica Unire sau Unirea Principatelor ne amintește tuturor, astăzi, la 160 de la realizarea ei, că puterea unei națiuni stă în solidaritate, colaborare și în disponibilitatea de a depăși ceea ce ne separă, pentru a accentua ceea ce ne unește. Căci, patria stă pe piedestalul clădit de numeroase jertfe, renunțări și hotărâte decizii de a merge împreună pe același drum al istoriei, de către înaintași ai noștri, cu simțul istoriei, al urgenței, responsabili și demni înaintea lui Dumenzeu și a conaționalilor noștri.
Unirea Principatelor ne arată felul magistral în care lucrează Creatorul în istorie! Cum din istorii mici și neînsemnate, separate și contrare, poate crea  o istorie mare, bogată și glorioasă!
La timpul potrivit, fii și fiice ale țării noastre au înțeles că țara, valorile ei și parcursul nostru istoric depind de modalitatea lor de înțelegere și de acțiune. Au înțeles și nu au fost cu nimic mai prejos decât înaintașii lor! Pentru că momentul Micii Uniri ca și cel al Marii Uniri, de mai târziu, sunt timpuri de celebrare a luptei, jertfei și gloriei marilor noastre personalități istorice, în care amintirea unui Mircea cel Mare, a lui Vlad Țepeș sau a lui Mihai Voievod Viteazul este mai puternică decât oricând!
La 24 ianuarie 1859, ca și în alte momente de grație istorică, Dumnezeu a surâs neamului nostru, oferindu-i posibilitatea de a-și da măsura talanților cu care din belșug a fost înzestrat, dar obligându-ne și pe noi să fim mereu cu gândul la Dumnezeu, deschiși provocărilor timpului nostru, pentru că a fi moderni sau oameni ai vremurilor noastre, nu înseamnă altceva decât a simți posibilitățile clipei, a le fructifica, în comuniune cu valorile în care au crezut cei de dinaintea noastră.
Ura, răutatea, dezbinarea, mândria, izolarea și ambițiile stupide trebuie să piară, măcar acum, în astfel de momente, pentru a putea conștientiza cu toții că un neam este mare sau creează istorie numai atunci când discerne vocea Creatorului și răspunde chemărilor ei. Dincolo de interesele personale și de grup, de ideologii politice și de simpatii sau de antipatii, cu toții trebuie să conștientizăm, măcar acum, la moment de sărbătoare, că suntem români, uitând ceea ce ne separă!
Credința nestrămutată în Dumnezeu și în destinul acestei națiuni trebuie să ne însoțească viața de zi cu zi, pentru ca, după celebrarea momentelor de sărbătoare, să avem puterea de a fi români mai presus de orice, uniți în a clădi un viitor măreț acestei țări și a da măsura priceperii și darurilor noastre cu care Creatorul ne-a înzestrat!
Hai sa dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!
Rămân, ÎNTOTDEAUNA, CU GÂNDUL LA DUMNEZEU!